Analiza prin emisie de raze X indusă de protoni (PIXE)
Măsurările folosind emisia de raze X indusă de protoni - PIXE (Proton Induced X-ray Emission) s-au efectuat folosind un fascicol de protoni de 3 MeV produşi la acelaşi accelerator Tandem al IFIN-HH, experimentul având loc in vid. Intensitatea fascicolului pe ţintă a variat între 10 şi 20 nA, sarcina electrică căzută pe ţintă fiind integrată electric şi servind la normarea spectrelor. Fascicolul obţinut pe ţintă avea dimensiuni milimetrice (?1–2 mm diametru). Razele X caracteristice fiecărui element chimic din aliaj au fost detectate (ţinta la 450 faţă de fascicol) de către un detector HPGe orizontal (10 mm grosime, 100 cm2 arie) având rezoluţia energetică de 200 eV la raza de 5,9 keV (Kα Mn). Metoda PIXE este rapidă si sensibilă, cantitatea minima detectată fiind de câteva ppm-uri (părţi per milion) în regiunea elementelor cu Z=25.
Un număr însemnat de drahme greceşti de acest tip au fost găsite pe actualul teritoriu românesc şi în zona de la est de Tisa în Ungaria. Se presupune că aceste monede ar fi fost aduse aici de către mercenarii daci care au luptat de partea lui Pompeius în primul război civil roman şi care probabil au fost plătiţi în monede de argint. Problema istorică a urmărit felul în care condiţiile de război (spre exemplu bararea accesului la minele de argint din Grecia şi Macedonia) au influenţat calitatea monedelor şi au dus la apariţia „falsurilor” (monede bătute cu matriţe originale dar cu titlu foarte scăzut, placate sau argintate).
Măsurările s-au efectuat pe monede furnizate de către Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea şi de Muzeul Naţional de Arheologie din Bucureşti. Au fost folosite următoarele metode de analiză a compoziţiei monezilor: Fluorescenţa de Raze X (XRF) - varianta excitării cu sursă radioactivă şi Emisia de raze X excitate prin bombardarea cu protoni (PIXE) la Tandemul IFIN-HH de la Bucureşti (Roxana Bugoi, B. Constantinescu, F. Constantin, D. Catană, D. Ploştinaru şi Al. Săşianu, Archaeometrical studies of Greek and Roman silver coins, în Journal of Radioanalytical and Nuclear Chemistry, 242, 1999, 3, p. 777)
Sintetizând numărul mare de rezultate (cca. 300) ale compoziţiei elementale a monedelor emise de oraşele Apollonia şi mai ales Dyrrhachium (cu inscripţiile Xenon şi Meniskos în mare majoritate) cel mai probabil în timpul primului război civil roman, se poate concluziona că există următoarele categorii de monede (vezi tabelul):
- Monede originale, cu mult argint (95%...99%), concentraţii scăzute de cupru (cca. 0.5...4%), cuprul fiind adăugat în cantitate redusă probabil pentru creşterea durităţii monedelor, plumb (de ordinul a circa 0.1%...0.9%), aur (0.1...0.9%). Aceste monede au fost emise cel mai probabil la începutul războiului, când existau suficiente resurse de minereu argentifer;
- Monede devalorizate cu un conţinut ridicat de cupru (5...20%), cu diminuarea corespunzătoare a proporţiei de argint, emise probabil în perioada de mijloc a războiului, când s-a produs micşorarea rezervelor de argint datorită tăierii legăturilor cu minele din nordul Greciei şi Macedonia şi s-au redus veniturile din comerţ, ducând la apariţia fenomenului de inflaţie, manifestat în mod evident prin scăderea titlului monedelor;
- Monede placate - „suberate”, constând din folosirea unui miez de cupru sau, în cele mai multe cazuri bronz (Cu: 90-97%, Sn: 3-10%) acoperit cu o placă sau un strat subţire (0.1-0.3 mm) de argint. Contactul dintre miez şi placă era realizat prin folosirea unor aliaje gen "lipitură" de staniu şi plumb, aliaj conţinând aceste două elemente în proporţii diferite. Aceste monede au fost probabil emise în perioada de mijloc a războiului, în paralel cu cele devalorizate. Acest tip de monede a fost pus în evidenţă datorită şansei descoperii unor exemplare având crusta (placa) exterioară ruptă în anumite regiuni. Analiza lor s-a făcut folosind metoda PIXE şi o colimare adecvată a zonei de interes (muchia piesei mai ales, unde miezul era mai accesibil);
- Monede de bronz (cupru 70%, staniu 30%), acoperite cu un strat micronic de "argentarium" (aliaj de staniu cu puţin plumb imitând argintul), menţionat de Plinius în Historia Naturalis ca fiind folosit în acoperirea oglinzilor de bronz. De remarcat că acest tip de monede au un aspect identic cu cel al monedelor originale (pentru că au fost emise de monetăriile autorizate folosind matriţele originale), dar e de precizat că ele s-au găsit doar pe teritoriul fostei Dacii. Monedele de acest tip au fost probabil emise spre sfârşitul războiului când rezervele de argint erau practic epuizate. Un astfel de caz este tezaurul de la Troianu (Belitori), unde a fost descoperit un număr însemnat de astfel de drahme cu aspect îngrijit, catalogate de Bucur Mitrea ca fiind de argint, dar greutatea monezilor nu se încadra în tiparele ştiute, depăşind valoarea de 3.50 g tipică pentru drahme. Analizele elementale FRX/PIXE au condus la concluzia că aceste monede erau fabricate în exclusivitate dintr-un aliaj de bronz, fiind acoperite cu staniu;
- Monede cu un conţinut de staniu foarte ridicat (peste 90%, restul compoziţiei constând în cupru), având un aspect argintiu. Aceste monede au fost bătute folosind probabil staniul ce se găsea din belşug în sudul Iugoslaviei de azi, în proximitatea oraşelor greceşti în discuţie. Aceste monede au fost emise cu siguranţă în ultima fază a războiului, când criza economică era la apogeu.
Ilustraţie:
