Studiu complex realizat cu metoda fluorescenŢei de raze X – varianta spectrometru portabil - pe topoare din epoca bronzului din muzeele Moldovei.
COMPOZIŢIA CHIMICĂ A UNOR TOPOARE DIN EPOCA BRONZULUI DIN MOLDOVA
Sunt prezentate rezultatele analizei compoziţiei chimice prin metoda FRX (Fluorescenţă de Raze X) a unui număr de 11 topoare cu gaură de înmănuşare transversală datând din perioadele timpurie şi mijlocie ale epocii bronzului. Piesele au fost descoperite în zona bazinului mijlociu al Siretului şi se află în colecţia Muzeului de Istorie “Iulian Antonescu” din Bacău. În cea mai mare parte, topoarele care fac obiectul acestui studiu sunt descoperiri izolate, doar o singură piesă fiind găsită în perimetrul unei aşezări (toporul de la Răcătău). Din punct de vedere al formei, topoarele în discuţie aparţin unor tipuri diferite: Corbasca, Pătulele, Izvoarele, Monteoru, Apa-Nehoiu (conform clasificării lui Alexandru Vulpe, PBF IX/2, 1970) şi au circulat pe un spaţiu larg în perioadele timpurie şi mijlocie ale epocii bronzului. Piesele au fost lucrate din cupru, cupru arsenizat şi bronz .
Compoziţia elementală a topoarelor analizate în cadrul acestui proiect a fost comparată cu cea a pieselor similare ca formă găsite în alte regiuni ale ţării sau în afara ei, scopul studiului fiind de a oferi date suplimentare privind zonele de origine a unor topoare, modelele de distribuţie, implicaţiile de ordin social determinate de circulaţia metalului în cadrul comunităţilor epocii bronzului.
- Piesele analizate:
- Toporul de la Găiceana (jud. Bacău) reprezintă o descoperire izolată, nefiind găsite alte resturi materiale din epoca bronzului în asociere cu această piesă. Toporul are manşonul profilat şi scurt, lama curbată, îngustă la îmbinarea cu manşonul dar mult lăţită la tăiş, secţiunea hexagonală. A fost lucrat din cupru (99.5%), la care se adaugă 0.05 % Pb, 0.05 % As, 0.05 % Ag, 0.1 % Zn.
Topoare similare ca formă, grupate în tipul Kozarac, au fost găsite în număr mare în zona bazinului râului Sava (fosta Iugoslavie). Tipare folosite pentru turnarea unor asemenea piese au fost descoperite în aşezări cu depuneri din fazele clasică şi târzie ale culturii Vucedol, datate în prima jumătate a mileniului al III-lea a.Chr. Analizele chimice efectuate asupra topoarelor Kozarac din mediul Vucedol arată că acestea au fost lucrate din cupru, iar cele mai multe dintre ele au un conţinut ridicat de argint şi stibiu (de exemplu, conţinutul de argint variază între 1 şi 4 %). Alte topoare Kozarac conţin un nivel ridicat de plumb şi arsenic; unul dintre topoarele din depozitul de la Kozarac este lipsit de argint şi stibiu, fiind mult mai apropiat de toporul de la Găiceana în ceea ce priveşte compoziţia chimică decât de piesele ce se găseau în acelaşi depozit cu el. Se poate observa, aşadar, că topoarele Kozarac nu sunt atât de unitare din punct de vedere al compoziţiei chimice. În acest context, există o probabilitate ridicată ca toporul de la Găiceana să fie un import din aria culturii Vucedol. - Toporul de la Scărişoara (jud. Bacău) a fost găsit izolat. Toporul are manşonul profilat şi prelung, cu urme de la turnare în partea inferioară, lama zveltă cu tăişul lăţit, secţiunea hexagonală; manşonul formează un unghi accentuat la îmbinarea cu lama. Topoarele cu această formă au fost grupate de Vulpe în tipul Pătulele. Analiza chimică efectuată arată că piesa de la Scărişoara a fost lucrată din cupru arsenizat: 93.5% Cu, 0.5% Pb, 4.4% As, 0.05% Sb, 0.10% Ag, 0.05% Bi, 1.2% Fe.
Cartografierea pieselor similare ca formă celei de la Scărişoara indică o concentrare a lor în partea dreaptă a Dunării, în Bulgaria. Piesele de acest tip se datează, în principal, în a doua jumătate a mileniului al III-lea a.Chr. Comparând compoziţia chimică a toporului de la Scărişoara cu cea a topoarelor similare ca formă din Bulgaria se poate observa o asemănare evidentă şi în ceea ce priveşte prezenţa elementelor minore. Conţinutul ridicat de arsen al piesei de la Scărişoara se datorează probabil metodei prin care a fost analizată piesa (analiză de suprafaţă), cunoscut fiind faptul că arsenul are tendinţa de a se ridica la suprafaţa obiectelor. Se poate afirma însă cu siguranţă că toporul de la Scărişoara reprezintă un import din zona de sud a Dunării, el fiind de altfel o apariţie singulară în Moldova până în acest moment. - Toporul de la Corbasca (jud. Bacău) făcea parte dintr-un depozit, fiind găsit împreună cu o daltă din metal (piesa nu a fost analizată chimic), două topoare din piatră şi un cuţit din piatră. Toporul are manşonul scurt, puţin profilat şi un aspect “cocoşat” datorită unghiului format la îmbinarea dintre manşon şi lamă; lama este scurtă şi lată, cu secţiune pentagonală, iar tăişul lăţit, în special către partea din interior a toporului. Toporul a fost confecţionat din cupru arsenizat, conţinutul fiind 98% Cu, 1.2% As, 0.05% Sb, 0.10% Ag, 0.02% Bi, 0.6% Fe, 0.02% Se.
Pe baza formei, toporul din depozitul de la Corbasca poate fi inclus printre topoarele de origine răsăriteană aparţinând tipului Kolontaevka. In zona nord-pontică, topoarele Kolontaevka au fost găsite în morminte aparţinând aşa-numitelor culturi Katakomnaja şi Mnogovalikovaja, în depozite, dar şi ca piese izolate; au fost datate în a doua jumătate a mileniului al III-lea şi începutul mileniului al II-lea a.Chr. Compoziţia chimică a toporului de la Corbasca susţine supoziţia că este un import din spaţiul nord-pontic, în acest spaţiu fiind foarte răspândite piesele lucrate din cupru arsenizat (de exemplu, compoziţia chimică a topoarelor din depozitul de la Kolontaevka, a topoarelor de tip Kolontaevka de la Akkerman, Stopijaci, Pustovojtovo, Ternovitenka). - Toporul de la Osebiţi (jud. Bacău) a fost găsit izolat în apropierea unei aşezări cu materiale aparţinând fazei Ic3 a culturii Monteoru. Toporul este asemănător ca formă piesei de la Corbasca, având manşonul scurt, aspectul cocoşat datorită unghiului format la îmbinarea dintre manşon şi lamă, lama greoaie cu tăişul lăţit şi secţiunea pentagonală; are ca trăsătură distinctivă un canal pe manşon. Toporul a fost lucrat din cupru (97.6%), la care se adaugă 0.3% Pb, 0.3% As, 0.02% Sb, 0.05% Ni, 0.05% Bi, 1% Fe.
Piese asemănătoare ca formă, cu canal pe manşon, au fost găsite în spaţiul caucazian (de exemplu la Soci, pe litoralul estic al Mării Negre), dar niciuna dintre aceste piese nu beneficiază de analiza compoziţiei chimice. - Toporul de la Izvorul Berheciului (jud. Bacău) reprezintă o descoperire izolată, nefiind găsit în asociere cu alte materiale aparţinând epocii bronzului. Este o piesă greoaie, cu aspect cocoşat, manşonul prelung şi profilat, lama curbată şi tăişul lăţit. Pentru toporul de la Izvorul Berheciului nu ne este cunoscută vreo piesă care să-i fie întru totul similară, însă caracteristici apropiate se regăsesc la topoarele din spaţiul nord-pontic. Deşi dimensiunile pieselor sunt diferite, remarcăm asemănarea între aspectul lamei toporului de la Corbasca şi cea a toporului de la Izvorul Berheciului. Din cauza aspectului său diferit şi în lipsa unor analogii clare cu piese cu contextul bine asigurat, toporul de la Izvorul Berheciului este dificil de încadrat cronologic. Pe baza unor trăsături comune cu topoarele răsăritene se poate totuşi admite o încadrare a sa în a doua jumătate a mileniului al III-lea a.Chr. Analiza elementală a arătat un conţinut de 95% Cu, 4.3% As, 0.02% Sb, 0.15% Ag, 0.05% Zn, 0.5% Fe, 0.02% Se. În acest stadiu al cercetării nu putem afirma cu certitudine dacă toporul de la Izvorul Berheciului este un import în zona extracarpatică a României sau este o imitaţie după piese din arealul nord-pontic, folosind o sursă de minereu bogată în arsen, adusă poate tot din spaţiul răsăritean, dacă este să ţinem seama de compoziţia similară a topoarelor de la Izvorul Berheciului şi Corbasca.
- Toporul de la Mărăşti (jud. Bacău) a fost găsit izolat. Prin forma sa se apropie de toporul de tip Kozarac descoperit la Găiceana. Compoziţia chimică este diferită de a topoarelor Kozarac, însă asemănătoare cu cea a toporului de la Izvorul Berheciului: 96.5% Cu, 3.3% As, 0.01% Sb, 0.05% Ag, 0.02% Zn, 0.2% Fe.
- Toporul de la Răcătău (jud. Bacău) a fost descoperit în perimetrul unei aşezări Monteoru (fazele Ic3-Ic2). Toporul are manşonul profilat şi faţetat, spatele drept, tăişul uşor lăţit spre interior şi secţiunea hexagonală. Pe baza acestei din urmă caracteristici, Alexandru Vulpe l-a atribuit tipului Izvoarele; însă manşonul faţetat îl apropie de aspectul topoarelor Dumbrăvioara, asemănătoare ca formă cu cele de tip Izvoarele, de care se deosebesc însă prin secţiunea pentagonală a lamei. Analiza chimică a toporului de la Răcătău indică 97.5% Cu, 0.30% Pb, 0.70% As, 0.10% Ag, 0.02% Ni, 1.2% Fe. Pe lângă manşonul faţetat, toporul de la Răcătău se apropie şi din punct de vedere al compoziţiei chimice de topoarele aparţinând tipului Dumbrăvioara. Este posibil ca toporul de la Răcătău să fie o piesă locală, lucrată în tipar cu valvele închise, care imită însă procedeul de producere a faţetelor pe manşon tipic pentru topoarele de tip Dumbrăvioara; un argument pentru susţinerea acestei ipoteze este descoperirea unui număr mare de creuzete în aşezarea de la Răcătău, unele dintre ele în depuneri aparţinând culturii Monteoru. Pe de altă parte trebuie să tinem seama că topoarele de tip Dumbrăvioara sau Izvoarele nu sunt apariţii frecvente în Moldova, fiind astfel posibil ca piesa găsită la Răcătău să fi fost produsă în spaţiul intra-carpatic, de unde să fi ajuns apoi în Moldova pe calea schimbului.
- Topoarele de tip Monteoru de la Parava, Mileştii de Sus şi Banca-Dealu Morii (jud. Bacău) se caracterizează prin prezenţa nervurilor pe manşon. Depozitul de la Parava conţine cinci topoare, trei aparţin tipului Monteoru şi două tipului Pădureni. Topoarele de la Parava au fost puse în relaţie cu etapa Ic3 a culturii Monteoru. Aceste topoare sunt unitare din punct de vedere al compoziţiei chimice, fiind confecţionate din cupru cu un conţinut scăzut de arsen, între 0.1-0.6%.
- Topoarele de la Mileştii de Sus şi Banca-Dealu Morii reprezintă descoperiri izolate. Au fost legate de etapele de mijloc ale culturii Monteoru (Ic2-Ia). Compoziţia lor chimică este diferită. Toporul de la Mileştii de Sus este confecţionat din cupru arsenizat: 97.5% Cu, 0.20% Sn, 0.15% Pb, 1.4% As, 0.10% Ag, 0.5% Ni, 0.05% Co, 0.25% Fe; toporul de la Banca-Dealu Morii este lucrat din bronz: 88% Cu, 10.5% Sn, 0.02% Pb, 0.8% As, 0.05% Sb, 0.10% Ag, 0.15% Ni, 0.02% Zn, 0.4% Fe. O situaţie similară a fost obsevată în cazul topoarelor de tip Monteoru din depozitul de la Borleşti, analizate chimic în anii `60: două topoare au fost lucrate din cupru cu un conţinut scăzut de arsen, între 0.19-0.31%, alte trei au fost confecţionate din bronz, concentraţia de cositor variind între 5.1-7.8%. Topoarele de tip Monteoru sunt produse locale, un tipar pentru realizarea unor astfel de topoare fiind găsit la Sărata Monteoru, într-un nivel Monteoru târziu. Pentru confecţionarea acestor topoare au fost folosite cel puţin două surse de minereu. Diversitatea compoziţiei chimice a acestor topoare poate fi o dovadă a diferenţierii lor din punct de vedere cronologic sau, ar putea fi explicată prin aceea că alegerile făcute de meşterii metalurgi pentru realizarea unui artefact aveau diverse motivaţii, legate de diferite activităţi sociale sau rituale, iar în acest context importantă putea fi culoarea artefactului, calitatea metalului şi strălucirea sa.
- Toporul de la Bălaia-Mărăşti (jud. Bacău) a fost descoperit izolat. Are o formă zveltă, cu manşonul prelung şi rotunjit, lama subţire, cilindrică în secţiune şi tăişul lăţit. Toporul este decorat pe manşon şi lamă cu motive geometrice. Este confecţionat din bronz: 88.5% Cu, 11.1% Sn, 0.05% Pb, 0.05% As, 0.4% Fe.
Piese similare ca formă au fost găsite în zona bazinului Dunării Mijlocii (Ungaria şi Slovacia), fiind grupate de Vulpe în tipul Apa-Nehoiu. Toporul de la Bălaia-Mărăşti are o culoare aurie şi, probabil scopul meşterului metalurg a fost de a obţine prin adaosul ridicat de staniu o culoare cât mai apropiată de cea a aurului. Menţionăm că tezaurul de la Ţufalău (jud. Covasna) conţinea topoare de tip Apa-Nehoiu lucrate din aur.
Puţine dintre topoarele tipului Apa-Nehoiu beneficiază de analize ale compoziţiei chimice. La piesele analizate este însă de remarcat conţinutul uniform de cositor. Toporul de la Bălaia-Mărăşti este o piesă de origine vestică, ajunsă în zona Moldovei probabil pe calea schimbului.
Ilustraţie:
In concluzie, spectrometru XRF portabil se dovedeste a fi foarte util pentru determinarea rapida si mai ales in-situ (direct in muzee) a compozitiei principalelor aliaje metalice prezente in descoperirile arheologice: Au+Ag+Cu, Ag+Cu+Au, Cu+Sn+Pb, Cu+Zn+Pb.