Spre deosebire de monetăria medievală a Ţării Româneşti, care a beneficiat încă din anii 1980 de publicarea unui set relativ concludent de analize privind evoluţia standardelor legale ale emisiunilor monetare din secolul al XIV-lea, studiul compoziţiei metalice a monetăriei moldoveneşti a fost complet neglijat până în ultimii ani ai secolului trecut. Acest fapt a permis emiterea unor ipoteze complet nefondate, după care, mai ales în secolul al XV-lea monetăriile moldoveneşti emiteau simultan trei tipuri monetare, cu aceeaşi legendă şi desen, dar în aliaje diferite:

• - argint (pentru numismaţi, termenul de “argint” desemnează aliajul care conţine peste 500 ‰ Ag)
• - billon (sau bilon) (pentru numismaţi, termenul de “billon” desemnează aliajul care conţine sub 499 ‰ Ag)
• - cupru sau bronz

Nu s-a observat că o asemenea situaţie, fără îndoială o “excepţie notabilă” în întreaga numismatică medievală mondială (ca să nu spunem mai mult…), ar fi dus la blocarea întregului mecanism economic şi social al statului moldovenesc, căci nimeni nu ar mai fi acceptat monedele cu aceiaşi valoare nominală, dar conţinut de metal preţios redus, iar principalul perdant ar fi fost chiar statul, care ar fi pierdut nu numai un instrument esenţial de politică interne şi externă, dar şi cea mai mare parte a stocului de metal preţios, care ar fi fost reţinută de particulari sau ar fi părăsit ţara, la vistierie întorcându-se prin mecanismele fiscale sau vamale numai monedele de „bronz”. Cu toate acestea, asemenea, până recent asemenea teorii au fost susţinute de cercetători de prestigiu ai domeniului.

De abia în ultimul deceniu au început să fie publicate date privind structura aliajelor monetare moldoveneşti. Deşi parţiale şi puţin numeroase, datele publicate de Pârvan şi Constantinescu au vizat mai ales emisiunile monetare moldoveneşti bătute la sfârşitul secolului al XIV-lea (domnia lui Petru I, Ştefan I şi începutul domniei lui Alexandru I) sau începutul secolului al XVI-lea (emisiunile lui Bogdan al III-lea), iar cele publicate de Oberländer-Târnoveanu s-au limitat la perioada celei de a doua jumătăţi a secolului al XV-lea, setul de informaţii furnizate puneau în evidenţă existenţa unui sistem monetar extrem de dinamic şi complex, influenţat atât de evoluţia factorilor interni (în mare măsură politici, nu economici, cum se prepunea anterior), dar şi de evoluţia marilor sisteme monetare învecinate, cel maghiar şi polonez, cu care sistemul monetar moldovenesc era în continuă interacţiune.

Analizele efectuate în 2006 au urmărit un triplu scop, pe de-o parte să fundamenteze mai bine din punct de vedere statistic rezultatele deja obţinute, să acopere cu informaţie segmentele cronologice care nu fuseseră studiate anterior (anii 1400-1456 şi 1504-1562) şi să ofere date asupra emisiunilor monetare ale statelor vecine sau a căror emisiuni au constituit potenţiale surse de materie primă pentru monetăria moldovenească din secolele XIV-XVI (Ungaria, Halicz, Regatul polono-lituanian, Hoarda de Aur, Caffa, Bohemia, Imperiul Otoman, Ţara Românească).

Rezultatele parţiale, căci timpul prea scurt scurs de la obţinerea lor, a împiedicat interpretarea statistică, tehnologică şi numismatică (i. e. din punctul de vedere al istorie economice şi sociale locale) a întregii baze de date noi, scot deja în evidenţă o serie de elemente importante:

• 1. O evoluţie extrem de dinamică, punctată de momente de „ruptură”, care sunt de fapt reforme monetare radicale.
• 2. Deşi, după standardele Europei medievale, Moldova a început să emită monedă foarte târziu, cca 1380, volumul emisiunilor a fost foarte important până în anii 1430, iar standardele metrologice care au reglementat acest proces s-au modificat rapid, pe măsură ce mediul politic intern, dar şi mediul monetar extern se schimba.
• 3. Primele monede moldoveneşti emise de Petru I au urmat un standard metrologic relativ înalt pentru epocă (cca 800-750 ‰ Ag, sau – 12 4/5 la 12 loţi, în sistemul metrologic medieval central european, care pare să fi fost folosit şi în Moldova, 1 lot = 62,5 ‰). În câţiva ani, etaloanele au fost drastic reduse, spre 450 ‰ Ag (7 1/5 loţi), şi apoi spre 225 ‰ Ag (cca. 4 loţi). Reducerea a fost determinată mai ales de consecinţele politicii monetare polono-lituaniene, Moldova intrând, după 1387, în sfera economică şi politică a vecinului de la nord şi est , dar şi de creşterea plăţilor politice interne (determinate de conflicte dinastice). În primul caz avem de a face cu efectele legii Gresham, în al doilea caz, de o politică inflaţionistă, dublată de insuficienţa resurselor.
• 4. Criza dinastică din jurul anului 1400 este clar marcată de declinul absolut al titlului primelor emisiuni ale lui Alexandru I (1399-1400), care se bat din aliaje care nu conţin, în medie decât 100 ‰-50 ‰ Ag.
• 5. Reforma monetară drastică (sau de fapt succesiunea de reforme) întreprinse de acest principe în jurul anului 1406-1414 a restabilit moneda cu titlu înalt, dar a şi diversificat sistemul monetar moldovenesc, care până atunci era, virtual, bazat pe un singur nominal, căci piesele de ½ groşi sunt extrem de rare. Cu toate acestea, standardul de circa 800 ‰ Ag impus iniţial s-a dovedit a fi prea înalt, în condiţiile în care în Polonia şi Ungaria, principalii parteneri economici ai Moldovei, titlul legal al emisiunilor de era sensibil mai redus. Pentru a preveni efectele legii lui Gresham, dar şi pentru a susţine creşterea masei monetare interne, determinată de expansiunea economică şi demografică, titlul emisiunilor a fost redus gradat spre 450-350 ‰ Ag.
• 6. În anii 1430-1450 pe fondul crizei politice interne se reduce drastic titlul emisiunilor până spre 125 ‰ Ag, ceea ce poate indica însă şi o strânsă adaptare a standardelor legale moldoveneşti la cele folosite în acei ani în Ungaria şi Polonia. Spre deosebire de anii 1390 sau 1420, când reducerea conţinutului mediu de argint din aliajul monetar s-a făcut în paralel cu creşterea volumului emisiunilor (o practică similară de „stimulare a creşterii economice prin inflaţie controlată”, întâlnită în numeroase state din vestul Europei în perioada Renaşterii timpurii), de data acesta monetăriile moldoveneşti şi-au redus drastic şi volumul emisiunilor.
• 7. Analizele efectuate în 2006 au scos în evidenţă succesiunea reformelor monetare moldoveneşti din anii 1456-1465, care au vizat nu numai restabilirea monedei “permanente” cu titlu înalt, dar şi adaptarea la noul mediu politico-economic din Europa de Sud-Est, rezultat din anexarea Balcanilor şi a bazinului Mării Negre de către Imperiul Otoman. Dacă reformele lui Petru al III-lea au vizat ancorarea monedei moldoveneşti la cea a Caffei, în vremea lui Ştefan cel Mare, standardul legal al monedei moldoveneşti s-a orientat spre cel otoman, în ciuda confruntării politico-militare îndelungate cu acest stat.
• 8. Alte reforme monetare s-au produs în secolul al XVI-lea, dintre care analizele efectuate în 2006 au permis conturarea dimensiunilor metrologice ale celei din vremea lui Bogdan al III-lea. Pentru prima oară s-au obţinut date asupra standardelor monetare impuse de reforma lui Alexandru Lăpuşneanu, din 1556, continuată şi de Despot Vodă şi Ştefan Tomşa (1561-1564). Din păcate, în aceste ultime cazuri, numărul mic de monede disponibile pentru analiză nu va oferi decât date disparate, care nu se pot analiza statistic.
• 9. Un mare câştig ştiinţific adus de datele obţinute prin analizele efectuate în 2006 priveşte înţelegerea tehnologiei folosite în atelierele monetare moldoveneşti în cursul secolelor XIV-XVI. Tehnicile de rafinare a aliajelor de argint erau compatibile cu cele folosite în ţările mai avansate din Europa Centrală, dar probabil lipsea voinţa politică de a respecta în mod consecvent standardele legale. În plus, adesea, aspectul exterior al monedelor era “îmbunătăţit” prin argintare suplimentară. În anumite cazuri analizele au pus în evidenţă folosirea tehnicii amalgamului (Bogdan al III-lea), dar se pare că soluţia cea mai des utilizată se baza pe plasarea monedelor proaspăt bătute în soluţii concentrate de săruri de argint.
• 10. Analizele au scos în evidenţă atât reciclarea monedelor, cât şi a obiectelor de argint pentru a obţine materia primă necesară baterii emisiunilor moldoveneşti. Este vorba atât de retopirea monedelor străine, cât şi de a celor interne. Prezenţa sau absenţa aurului în proporţii sesizabile cu mijloacele de investigaţie folosite de echipa noastră permit decelarea a două surse majore de argint utilizate de monetăria moldovenească, dar si ritmul retopirii vechilor emisiuni, care duce la diminuare, până la pragul de sensibilitate a aparaturii a cantităţii de aur aflată în monede.
• 11. Ca o concluzie, putem afirma ca rezultatele analizelor efectuate asupra monetăriei moldoveneşti în anul 2006 au permis obţinerea mai multor date esenţiale privind metrologia şi tehnologia monetară din această ţară decât s-au acumulat în circa 130 de ani de cercetări ştiinţifice în domeniu. Datele obţinute trebuie însă îmbogăţite cantitativ şi calitativ, pentru a căpăta relevanţă statistică.

• BEŞLIU & Alii 1982 C. Beşliu, V. Cojocaru, M. Constantinescu, V. Grecu, M. Ivaşcu, E. Marincu, V. Mateiciuc, S. Spiridon, P. Stancu, C. Ştirbu, ’Determinarea compoziţiei unor monede medievale româneşti prin metode nucleare – Méthodes nucléaires utilisées pour établier la composition de l’aloi de quelques monnaies de Valachie (XIVe-XVe siècles)’, Cercetări Numismatice, 4 (1982) 41-56
• CONSTANTINESCU and ALII 2003-2005 B. Constantinescu, V. Cojocaru and R. Bugoi, ‘Spre o abordare cât mai obiectivă în cercetarea numismatică prin analize compoziţionale folosind metode nucleare – Towards a more objectve approach in numismatics research using compositional analyses based on nuclear methods’, Cercetări Numismatice, 9-11 (2003-2005) 389-404
• ILIESCU 1997a O. Iliescu, ‘Monedele în circulaţie în secolul al XIV-lea. Apariţia primelor monede proprii ale statelor române’, in C. C. Kiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, vol. I (Bucureşti, 1997) 63-93
• ILIESCU 1997b ---, ‘Ultimele emisiuni monetare proprii în Ţara Românească. Modificări aduse sistemului monetar în Moldova’ C. C. Chiriţescu, Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui, I (Bucureşti, 1997) 63-93
• ILIESCU 2000 ---, ‘Aspecte ale economiei monetare în Moldova sub domnia lui Alexandru cel Bun’, Revista Istorică, S. N., 11.1-2 (2000)
• OBERLÄNDER-TÂRNOVEANU 2003-2005 E. Oberländer-Târnoveanu, ‘Emisiunile monetare bătute pe teritoriul Moldovei în vremea lui Ştefan cel Mare (1457-1504) – O analiză critică – The Moldavian coinage during the reign of Stephen the Great (1457-1504) – A critical Overview’, Cercetări Numismatice, 9-11 (2003-2005) 299-388
• PÂRVAN 2000 K. Pârvan, ’Monede moldoveneşti descoperite în Dobrogea – Monnaies moldaves découvertes en Dobroudja’, în M. Iacob, E. Oberländer-Târnoveanu şi F. Topoleanu (ed.) Istro-Pontica. Muzeul Tulcean la a 50-a aniversare (Tulcea, 2000) 563-72
• PÂRVAN 1999-2001 ---, ‘Monede moldoveneşti păstrate la Muzeul Naţional de Istorie a României – Quelques monnaies de Moyen Âge découvertes en Moldavie’, Suceava. Anuarul muzeului naţional al Bucovinei 26-8 (1999-2001) 357-83
• PÂRVAN 2002a ---, ‘Monede moldoveneşti rare sau inedite – Monnaies moldaves rares des XIVe-XVe siècles’, Cercetări Numismatice, 8 (2002) 189-95
• PÂRVAN 2002b ---, ‘Monede moldoveneşti descoperite la Suceava (I) – Monnaies moldaves découvertes à Suceava (I)’, Cercetări Numismatice, 8 (2002) 197-209
• PÂRVAN 2003 ---, ‘Încă un lot de monede moldoveneşti din tezaurul de la Rachelu (com. Luncaviţa), judeţul Tulcea’, Peuce, N. S., 1 (14) (2003) ***
• PÂRVAN 2004 ---, ‘Contribuţii la cunoaşterea monedelor lui Ştefan cel Mare (Tezaurul de la Suliţa Nouă) – The coins of the Prince Steven the Great. New Contributons’, Revista Muzeelor, 40.3 (2004) 53-62
• PÂRVAN 2005 ---, ’Un tezaur de groşi de la Bogdan al III-lea descoperit la Iaşi – Un trésor de gros de Bogdan III découvert à Iaşi’, in Simpozion de numismatică dedicat centenarului Societăţii Numismatice Române (1903-2003), Chişinău, 26-28 noiembrie 2003 Comunicări, Studii şi note, Bucureşti (2005) 149-56
• PÂRVAN & CONSTANTINESCU 2000-2001 K. Pârvan & B. Constantinescu, ‘Un lot inedit din tezaurul de la Rachelu (com. Luncaviţa, jud. Tulcea) – Un lot inédit du trésor de Rachelu (comm. de Luncaviţa, dép. de Tulcea)’, Pontica, 33-34 (2000-2001) 627-57
• PÂRVAN & CONSTANTINESCU 2003-2005 ---, ‘Tezaurul de groşi moldoveneşti din secolul al XIV-lea descoperit la Mărmureni, com. Oniceni, jud. Neamţ – Le trésor de gros moldaves du XIVe siècle découvert à Mărmureni, comm. de Oniceni, dép. de Neamţ’, Cercetări Numismatice, 9-11 (2003-2005) 225-86
• STANCU & COJOCARU 1983 P. Stancu & V. Cojocaru, ‘Notă preliminară asupra unui tezaur de aspri din sec. al XV-lea descoperit în com. Piua Petrii, jud. Ialomiţa – Note préliminaire sur un trésor d’aspres du XVe siècle découvert dans la commune de Piua Petri, dép. de Ialomiţa’, Cercetări Numismatice 5 (1983) 85-95
• ŞTIRBU & STANCU 1982 C. Ştirbu & P. Stancu, ‘Observaţii asupra emisiunilor monetare ale Ţării Româneşti (1365-1418) pe baza analizelor prin metode nucleare – Quelques remarques sur les émissions monétaires de la Valachie d’après les analyses par méthodes nucléaires’, Cercetări Numismatice, 4 (1982) 57-93
• ŞTIRBU & STANCU 1987 C. Ştirbu & P. Stancu, ‘Date noi privind emisiunile monetare ale lui Mircea cel Mare’, in Marele Mircea Voievod – Monografie, ed. I. Pătroiu (Bucureşti, 1987) 97-118